Constituţia Republicii Moldova

Comunicat de presă

Conferinţa: “EVOLUŢIA CONSTITUŢIONALISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA“

CHIŞINĂU – 7-8 mai 2012

La 7- 8 mai 2012, la Chişinău, în blocul Facultăţii de drept al Universităţii de Stat din Moldova a avut loc Conferinţa “EVOLUŢIA CONSTITUŢIONALISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA“, organizată de Catedra Drept Constituţional şi Drept Administrativ (USM) în colaborare cu Curtea Constituţională, Centrul de Studii Constituţionale şi Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională (Fundaţia IRZ).

Lucrările Conferinţei s-au desfăşurat în cadrul a două foruri: 7 mai – atelierul studenţesc cu genericul: „Perspectivele dezvoltării constituţionalismului în Republica Moldova” şi 8 mai – atelierul academic (profesoral) cu genericul: „Revizuirea Constituţiei Republicii Moldova în contextul dezvoltării constituţionalismului”

În calitate de expert internaţional din partea Fundaţiei IRZ, la lucrările conferinţei a participat Dl Rainer ARNOLD, doctor în drept, profesor universitar, Catedra  Drept Public, Catedra Jean-Monnet de Drept European, Facultatea de drept, Universitatea din Regensburg, Germania

În cuvântul de deschidere al conferinţei, domnul Sergiu COBĂNEANU, prof.univ., sef al Catedrei organizatoare, precum şi domnul Veaceslav ZAPOROJAN, dr.conf.univ., conducător al grupului organizatoric, au expus obiectivele acestei conferinţe anuale la a patra ediţie şi anume de a atrage studenţii (în special cei de la anul I) şi masteranzii în activitatea de cercetare a dreptului constituţional, iar pentru profesori, practicieni şi doctoranzi de a le acorda o tribună internaţională pentru schimbul de opinii şi soluţii de drept comparat în soluţionarea problemelor existente de drept constituţional ale Republicii Moldova.

Au ţinut deasemenea alocuţiuni la deschiderea lucrărilor în plen, domnul Victor PUŞCAŞ, dr.conf.univ., judecător al Curţii Constituţionale, oaspeţii: dl Vladimir GROSU, dr.conf., viceministru al Justiţiei, domnul Mihai REVENCO, dr.hab., prof.univ., prorector USM, dl Gheorghe AVORNIC, dr.hab., prof.univ., dna Aliona BLEAH, reprezentanta Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională în Moldova,  precum şi moderatorii conferinţei: dl Sergiu COBĂNEANU, prof.univ., sef al Catedrei Drept Constituţional şi Drept Administrativ; dl Veaceslav ZAPOROJAN, dr.conf.univ., judecător asistent al Curţii Constituţionale, Centrul de Studii Constituţionale; dl Teodor CÂRNAŢ, dr.hab., prof.univ., consilier municipal; dna Liuba ŞOVA, lect.sup.univ.

Agenda conferinţei a prevăzut ca principale teme de dezbatere:

-       evoluţia bazelor sistemului constituţional din Republica Moldova;

-       perspectivele evoluţiei constituţionalismului în Republica Moldova;

-       dezvoltarea instituţiilor democratice în procesul evoluţiei constituţionalismului în Republica Moldova;

-       dezvoltarea constituţionalismului în Republica Moldova prin prisma revizuirilor constituţionale;

-       perspectivele revizuirii  instituţiilor constituţionale în Republica Moldova;

-       practici relevante din dreptul comparat privind procedura revizuirii Constituţiei;

-       practici relevante ale dreptului comparat privind revizuirea Constituţiei prin referendum;

-       delimitarea procedurii de adoptare a legii de revizuire a Constituţiei de procedura de aprobare a legii de revizuire a Constituţiei prin referendum;

-       avantajele şi dezavantajele revizuirii Constituţiei prin referendum;

-       posibilitate abrogării Constituţia in vigoare prin referendum;

-       evoluţia instituţiei prezidenţiale în sistemul constituţional al Republicii Moldova.

În cadrul conferinţei expertul Fundaţiei germane IRZ prof. Rainer ARNOLD a prezentat patru rapoarte prin care a făcut o prezentare multiaspectuală a problemelor abordate în cadrul forului internaţional prin prisma evoluţiei sistemului constituţional al Germaniei, Uniunii Europene şi a dreptului comparat:

-       Evoluţiile de bază ale dreptului constituţional în Republica Federală Germania;

-       Modificările constituţionale în Germania. Istoria şi importanţa lor;

-       Importanţa referendumului în viaţa constituţională. Reflecţii generale şi de drept comparat;

-       Statutul Preşedintelui Federal în Germania.

De asemenea, au avut intervenţii apreciate: dr.conf.univ. Victor PUŞCAŞ, judecător al Curţii Constituţionale, dr.hab., prof.univ. NEGRU Boris, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, şef al Catedrei Istoria şi Teoria Dreptului, dr.hab., prof.univ. ARAMA Elena, prof.univ. Sergiu COBĂNEANU, şeful catedrei Drept Constituţional şi Drept Administrativ, dr.conf.univ. ZAPOROJAN Veaceslav, judecător-asistent al Curţii Constituţionale, dr.hab., prof.univ. CÂRNAŢ Teodor, lect.sup.univ. ȘOVA Liuba, lect.sup.univ. ERMURACHI Victor ş.a.

Atelierul studenţesc a avut parte de o implicare activă a studenţilor, în special de la anul I, cu rapoarte, alocuţiuni şi dezbateri aprinse pe teme variate ale dreptului constituţional, dirijate didactic de moderatorii şi oaspeţii atelierului. Amintim aici pe cei mai activi studenţi: PÎNTEA Maria (gr. 105, coord. mag. D.Cuciurca), BAHNARI Irina (gr. 117, coord. dr.hab. T.Cârnaţ), GALIŢ Anastasia (gr. 125, coord. mag. L.Şova), DABIJA Olga (gr. 125, coord. mag. L.Şova), TURUTA Constantin (gr. 116, coord. dr.hab. T.Cârnaţ), ȘTIRBU Irina (gr. 107, coord. mag. D.Cuciurca), DERMENJI Ariana (gr. 106, coord. dr. V. Puşcaş), AMARII Anatolie (gr.122, coord. mag. L.Şova), HILOTII Cristina (gr.124, coaut. dr. Gr.Rusu), BRĂILĂ Maxim (gr. 113, coord. mag. L.Şova), CIURIC Valentin (gr. 102 coord. mag. N.Botnaru), CHITOROGA Ion (gr. 121, coord. mag. L.Şova), BOBUŢAC Călin (gr. 109, coord. dr. V.Zaporojan), MISTREAN Oleg (gr.109, coord. dr. V.Zaporojan), DOLEA Sorin (gr.103, coord. dr. A. Arseni), GÎLCA Alina (gr. 109, coord. dr. V.Zaporojan), OGLINDA Lilia (gr. 105, coord. mag. D.Cuciurca), SÎRBU Dorina (gr. 115, coord. dr. hab. T. Cîrnaţ), LAVRIC Cătălina ( gr. 117, coord. dr. hab. T.Cîrnaţ), CATAN Irina (gr. gr. 118), LUCA Romina (gr. 109, coord. dr. V.Zaporojan), NICA Sabina (gr. 122, coord. mag. L.Şova), CHIRICĂ Doina (gr. ), COBÎLAŞ Laurenţia (gr. ), GUŢAN Daniela (gr. )BENDERLEU Octavian (gr.416, coord. dr. V.Zaporojan).

În cadrul ambelor ateliere a avut loc prezentarea website-ului CONSTITUTIA.MD de către BENDERLEU Octavian, student, facultatea de drept, anul IV, coautor al acestei pagini electronice, de rînd cu dr.conf.univ. ZAPOROJAN Veaceslav.

Conferinţa s-a bucurat de o largă participare, la dezbaterile în plen fiind prezenţi peste 100 de participanţi în fiecare zi.

Dezbaterea a fost interactivă, participanţii deschizând şi alte subiecte sensibile şi de actualitate, probleme întâmpinate de cei interesaţi în domeniul dreptului constituţional. Pentru a nu se sustrage de la şedinţele conferinţei, prin susţinerea generoasă a Fundaţiei IRZ participanţii au avut parte de prînzuri şi pauze de cafea.

La finalul conferinţei mulţi dintre participanţi si-au exprimat speranţa pentru publicarea rapoartelor de la conferinţă pe spaţiu electronic al website-ului CONSTITUTIA.MD şi continuarea ediţiilor anuale ale acestor conferinţe de drept constituţional.

Evenimentul a avut în calitate de sponsor Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională (Fundaţia IRZ), cu aportul: Curtea Constituţională; Centrul de Studii Constituţionale şi Educaţie a Drepturilor Omului.

Pe aceasta cale Catedra şi grupul organizatoric în componenţa: prof.univ. Sergiu COBĂNEANU; dr.conf.univ. ZAPOROJAN Veaceslav; lect.sup.univ. ȘOVA Liuba; lect. CUCIURCA Doina, doresc să mulţumească tuturor partenerilor, sponsorilor şi participanţilor pentru contribuţia la succesul conferinţei.

Pentru detalii suplimentare, vă rugăm să contactaţi la adresele: zaporojanv@gmail.com; cscedo@yahoo.com; 

Premizele dizolvării anticipate a Parlamentului

Analizând prevederile Constituţiei, nu putem susţine opinia, vehiculată în ultimul timp, că au fost consumate toate posibilităţile de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, trebuie dizolvat Parlamentul şi desfăşurate alegeri anticipate. În situaţia actuală, conform Constituţiei, având în vedere etapa la care se află alegerea Preşedintelui,  nici Preşedintele interimar nu poate solicita dizolvarea Parlamentului, nici Curtea Constituţională nu poate constata circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului.

Citeste articolul complet  AICI.

La 5 iulie 2000 Parlamentul Republicii Moldova, în calitatea sa de adunare constituantă, a adoptat controversata Lege nr.1115-XIV. Prin această lege Republica Moldova, peste noapte, fără consimţământul poporului, care, conform art.2 din Constituţie, este suveranul puterii de stat, s-a transformat din republică prezidenţială în republică parlamentară. Evenimentul constituţional nu ar fi fost discutabil dacă anterior, la 23 mai 1999, în cadrul referendumului republican consultativ, poporul suveran nu s-ar fi pronunţat pentru întărirea prerogativelor prezidenţiale, şi nu diminuarea lor. Astfel, la referendum au participat 1,4 milioane de alegători, ceea  ce  constituia 58,33%, din care 55,3% au răspuns „da” la întrebarea „Sînteţi  pentru modificarea  Constituţiei în scopul instituirii sistemului  prezidenţial de  guvernare  în Republica  Moldova,  în  cadrul  căruia  Preşedintele Republicii  ar  fi  responsabil de formarea şi conducerea Guvernului, precum şi de rezultatele guvernării ţării?”. La aceeaşi întrebare au răspuns „nu” 30,85% de alegători.

Conform legislaţiei în vigoare la acea perioadă, referendumul în cauză nu a avut putere juridică obligatorie, pentru că la el au participat mai puţin de 3/5 din alegători, sau 61%. Dacă la timpul respectiv acţiona legislaţia actuală (care pentru obligativitatea unei hotărîri prevede 50% din 33% de alegători), Preşedintele de atunci, dl P. Lucinschi, care a iniţiat referendumul, ar fi repurtat o victorie indiscutabilă, Parlamentul fiind obligat să-i acorde şi prerogativele de conducere a Guvernului, aproape ca în sistemul SUA.

Continuarea AICI.

Recent, fracţiunea PCRM a adoptat o declaraţie prin care „condamnă vehement” o serie de hotărâri ale Curţii Constituţionale şi cere demisia unor judecători ai Curţii.

Ce s-a întâmplat, de ce comuniştii sunt înfuriaţi pe Curtea Constituţională?

Nu voi comenta aceste acuzaţii, deoarece Curtea Constituţională (CC) a reacţionat deja printr-un comunicat de presă din 19 ianuarie, respingându-le ca fiind nejustificate, cu prezentarea tuturor argumentelor de rigoare. În acelaşi timp, având în vedere că atacurile la adresa judecătorilor constituţionali continuă, consider absolut necesar de a elucida anumite fapte, care vorbesc de la sine.

Pentru început, aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că, din momentul accederii la putere, PCRM a manifestat mereu o „atenţie deosebită” faţă de CC, cu excepţia perioadei în care la conducerea instituţiei s-a aflat dl D. Pulbere. Unele manifestări de nemulţumire faţă de activitatea CC din partea PCRM au devenit din nou vizibile odată cu schimbarea guvernării, amploarea lor crescând după pierderea de către PCRM a majorităţii parlamentare (a se vedea TIMPUL din 17 februarie 2010). De-a lungul timpului, aceste atacuri au oscilat între fel de fel de acuzaţii nejustificate până la propunerea de a oferi Parlamentului dreptul de a… anula orice hotărâre a CC. Mai mult decât atât, s-a ajuns chiar la condamnarea activităţii CC printr-o Hotărâre a Parlamentului, care, indiscutabil, va intra în istorie ca fiind un atac direct la independenţa Curţii.

Atacurile PCRM în adresa Curţii au reînceput după demiterea dlui D. Pulbere. În calitate de judecător cu experienţă de o viaţă, aş ruga pe cei interesaţi să fie analizate care acte ale Curţii nu plac peceremiştilor şi de ce îi deranjează atât de mult. Din vastul „rechizitoriu” se poate lesne deduce că, în mod principal, este vorba de hotărârile care vizează anumite probleme cu caracter politic. Mă voi opri mai în detalii asupra uneia din acţiunile invocate de contestatari.

Potrivit declaraţiei fracţiunii PCRM, „CC a admis o ingerinţă de neperceput în hotărârea Curţii din 20 septembrie 2011, deja publicată în Monitorul Oficial, excluzând din textul motivat fraza, potrivit cărei Preşedintele ţării nu poate să evite dizolvarea Parlamentului pe motiv că nu a avut loc procesul de alegere a şefului statului”. Aceeaşi acuzaţie a fost reluată recent în cadrul unor emisiuni televizate de reprezentanţii PCRM. Atrag atenţia asupra faptului că pe mine personal mă vizează mai puţin textul hotărârii din 20 septembrie 2011, deoarece, nefiind categoric de acord cu soluţia adoptată de colegii judecători, am expus opinie separată. Totodată nu pot rămâne indiferent faţă de acuzaţiile nejustificate şi extrem de grave asupra judecătorilor constituţionali şi asupra unicei autorităţi de jurisdicţie constituţională.

În acest sens, reamintesc că hotărârea menţionată a fost adoptată de judecători la 20 septembrie 2011, iar dl D. Pulbere a fost destituit din funcţia de Preşedinte al CC abia la 28 septembrie 2011. Astfel, anume dl D. Pulbere, care a fost judecătorul-raportor în acest dosar, în calitate de Preşedinte al Curţii a şi semnat textul hotărârii care a fost publicat în Monitorul Oficial. Luând cunoştinţă de conţinutul textului publicat în Monitorul Oficial, judecătorii constituţionali au observat existenţa unor divergenţe esenţiale faţă de textul votat în camera de consiliu. Este firesc că judecătorii au încercat să obţină o explicaţie de la dl D. Pulbere despre ce e vorba – despre o greşeală sau un abuz?

Pe fundalul comportamentului dlui D. Pulbere, expus în hotărârea de destituire, care conţine patru motive pentru exprimarea neîncrederii şi în contextul în care fraza contestată a apărut în conţinutul hotărârii abia după scandalul declanşat în jurul declaraţiilor lui D. Pulbere despre uzurparea puterii de către Parlament după data de 28 septembrie 2011, ar fi poate cel mai simplu de afirmat că a fost vorba de o acţiune intenţionată şi, prin urmare, de un abuz. În justiţie însă, de la bănuieli până la confirmarea faptelor e cale lungă. Fruntaşii doctrinelor de drept m-au învăţat încă de pe băncile facultăţilor că, pentru a confirma ceva, trebuie să primim răspuns la şapte întrebări: ce faptă a fost comisă, unde, când, cine, cum (în ce mod), cu ajutorul cui şi în ce scop? Deoarece judecătorii nu sunt agenţi constatatori ai faptelor (acţiunilor) nelegitime, colegii judecători s-au limitat doar la recunoaşterea unei „greşeli redacţionale” care, potrivit articolului 73 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, poate fi corectată fără revizuirea hotărârii. Menţionez că hotărârea de rectificare a „greşelii” dlui D. Pulbere a fost votată de către toţi judecătorii, inclusiv de către dl D. Pulbere.

Rămân însă pe conştiinţa dlui D. Pulbere acţiunile pe care le-a săvârşit în calitatea sa de Preşedinte al CC… Ce a comis: greşeală sau abuz? Ar fi bine să le dea un răspuns celor care atacă astăzi Curtea. De altfel, anume această „greşeală redacţională” a şi fost motivul principal pentru modificarea practicii CC de a amâna pronunţarea hotărârilor, care deja are loc numai odată cu publicarea motivării hotărârii, or, într-o hotărâre nu contează numai dispozitivul, ci şi concluziile Curţii.

În acelaşi context, mă întreb şi vă întreb: de ce PCRM-iştii nu au cerut şi demisia dlui D. Pulbere, care a participat la adoptarea a trei din cele patru hotărâri contestate de PCRM-işti? Şi de ce nu au observat în textul deciziei că este vorba de reparaţia unei greşeli, şi nu de o revizuire?

Victor Puşcaş,
judecător la Curtea Constituţională,
doctor în drept

Sursa: timpul.md

Curtea Constituţională a primit colecţia de hotărâri ale Curţii Constituţionale Federale din Germania

Curtea Constituţională a primit în dar colecţia din 128 de volume cuprinzândtoate hotărârile Curţii Constituţionale Federale din Germania. Donaţia a fost făcută astăzi de către Fundaţia germană pentru Cooperare Juridică Internaţională (Fundaţia IRZ).

În cadrul ceremoniei de primire a donaţiei, preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, a menţionat că autoritatea de jurisdicţie constituţională este implicată în toate aspectele funcţionării societăţii, activitatea acesteia fiind o reflectare în oglindă a ceea ce se întâmplă în viaţa publică. „În acest sens, Curtea Constituţională utilizează Constituţia ca instrument pentru promovarea drepturilor omului. Un alt rol important este vegherea asupra funcţionalităţii pluralismului politic. Succesul unei Curţi Constituţionale este în directă dependenţă de capacităţile intelectuale ale judecătorilor, deoarece o Curte există prin hotărârile sale. De aceea, avem interesul „egoist” de a acumula cunoştinţe şi de a emite hotărâri cât mai bune. În acest context,experienţa germană reprezintă un exemplu demn de urmat”, a menţionat Alexandru Tănase.

Directorul Executiv adjunct al Fundaţiei IRZ, Dr. Stefan Hülshörster, a menţionat că această donaţie este un semn al bunei colaborări între Germania şi Republica Moldova în domeniul dreptului. „Curtea Constituţională are sarcina dificilă de a fi mereu pe muchie de cuţit între drept şi politică. Dreptul şi politica nu rareori se intersectează şi, în astfel de situaţii, o curte constituţională trebuie să aibă, în procesul examinării, drept unitate de măsură Constituţia. Colecţia de hotărâri a Curţii Constituţionale Federale cu siguranţă nu va fi călăuză pentru mersul pe muchie de cuţit în Republica Moldova şi nici nu va putea oferi soluţii brevetate, dar direcţiile de dezvoltare şi conţinutul hotărârilor Curţii Constituţionale Federale vor putea oferi suport argumentativ în cazul problemelor constituţionale semnificative”, a declarat reprezentantul Fundaţiei IRZ. De asemenea, Stefan Hülshörster a exprimat disponibilitatea Fundaţiei IRZ de a acorda în continuare sprijin Republicii Moldova în consolidarea şi dezvoltarea rolului Curţii Constituţionale.

Prezent la eveniment, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Federale Germania în Republica Moldova, E.S. Dr. Berthold Johannes, a subliniat rolul indispensabil al Curţilor Constituţionale în viaţa statelor, precum şi a supremaţia legii ca factor politic al vieţii. „„Desigur, colecţia de hotărâri ale CC a Germaniei nu este un ghid direct pentru colegii moldoveni, dar ei pot lua ce e mai bun, ceea ce a fost stabilit de instanţa supremă jurisdicţională din Germania în cei peste 60 de ani de activitate”, a menţionat Ambasadorul.

Fiind mandatată de Guvernul Federal German, Fundaţia IRZ consultă şi sprijină în numeroase state din toată lumea reformele în sistemul de drept şi cel al justiţiei. Cu organele de drept din Republica Moldova există de ceva ani o colaborare foarte strânsă şi intensivă, care cuprinde, printre altele, domeniile reformei justiţiei, dreptul procesual, dreptul civil şi comercial, dreptul administrativ şi cel al contenciosului administrativ, întregul domeniul al dreptului penal, procesual penal şi sistemul penitenciar, precum şi domeniile avocaturii şi notariatului.

______________________________________________________________________________________

Adresa: A. Lăpuşneanu 28, CHIŞINĂU MD-2004, MOLDOVA
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-44, +373 22 25-37-46
Email:
curtea@constcourt.md - Şef Secretariat
presa@constcourt.md - Serviciul de presă

Interviu Info-Prim Neo cu preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase

- Zilele trecute aţi prezentat raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în 2011. Haideţi să evidenţiem câteva accente din documentul respectiv care ni s-au părut relevante. Deci: cum a fost pentru Curtea Constituţională acest an? 

- În anul 2011, Curtea a avut pe rol 49 de sesizări, dintre care 44 au fost soluţionate, iar 5 au fost transferate pentru anul 2012.

- Acest număr de sesizări este unul mare sau unul mic pentru Republica Moldova?

- Este un număr mare de hotărâri. Pentru comparaţie, în anul 2011 Curtea Europeană a pronunţat în privinţa Moldovei un număr de 31 de hotărâri. Dar până la urmă, numărul hotărârilor contează mai puţin. Este importantă valoarea acestora şi calitatea.

- Ce fel de sesizări a avut Curtea Constituţională în 2011?

- Jurisprudenţa Curţii Constituţionale pentru anul 2011 reflectă în mare parte provocările la care au avut de răspuns puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească. Din totalul de 39 de sesizări depuse în anul 2011, 24 de sesizări au vizat controlul constituţionalităţii prevederilor unor acte normative, 5 sesizări privind interpretarea Constituţiei, 7 sesizări privind validarea mandatelor de deputat, 2 sesizări ale Curţii Supreme de Justiţie cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, 1 sesizare privind iniţiativa de revizuire a Constituţiei.

- Ce subiecţi au sesizat cel mai des Curtea în 2011?

- Cel mai mare număr de sesizări au fost semnate de deputaţi în Parlament – 17 (la care se adaogă 3 preluate din 2010); avocaţi parlamentari – 7 sesizări în 2011 şi 3 preluate din 2010; Comisia Electorală Centrală – 7 sesizări; Curtea Supremă de Justiţie – 2 sesizări în 2011 şi 3 sesizări preluate din 2010; Ministrul Justiţiei – 2 sesizări, încă 1 fiind preluată din 2010; Procurorul General – 2 sesizări. Indiferent de subiectul care ne-a sesizat, Curtea Constituţională nu a derogat de la principiul său de a judeca problemele de drept, dar nu cele de oportunitate politică.

- Protecţia drepturilor fundamentale ale omului este misiunea de bază a Constituţiei. Cu ce s-a îmbogăţit jurisprudenţa Curţii în acest an?
- După cum am menţionat şi cu alte ocazii, lupta pentru drepturi şi libertăţi este permanentă şi niciodată nu va fi câştigată definitiv. Anume de aceasta, protecţia drepturilor fundamentale s-a aflat mereu pe agenda Curţii Constituţionale. În acest sens, Curtea a avut o serie de constatări foarte importante. Spre exemplu, Curtea a dezvoltat în hotărârile sale sensul unor garanţii constituţionale în partea care ţine de accesul la justiţie, dreptul de proprietate, dreptul persoanei la libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului etc. Curtea a pronunţat anul acesta o hotărâre foarte importantă prin care a dezvoltat raţiunea principiului constituţional al prezumţiei dobândirii licite a averii, stabilind că acesta instituie o protecţie generală ce se aplică în mod egal tuturor persoanelor.

- Pe parcursul anului 2011, guvernarea a promovat o serie de proiecte de legi care au vizat diminuarea, modificarea sau anularea anumitor plăţi şi compensaţii sociale. Majoritatea din aceste proiecte de legi au fost contestate la Curtea Constituţională.

- La fel ca şi în majoritatea statelor din Europa, Curţii i-a revenit rolul de a stabili dacă prin modificările operate nu a fost încălcat echilibrul între capacitatea economiei naţionale de a asigura efectiv realizarea acestor drepturi sociale şi obligaţia statului de a respecta dreptul de proprietate şi dreptul la un trai decent. În acest context, Curtea s-a expus asupra diminuării, modificării sau anulării anumitor plăţi şi compensaţii sociale, stabilind că, atunci când statul pune în aplicare o lege care prevede plata automată a unei prestaţii sociale, această legislaţie trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial ce este asimilat unui drept de proprietate. Curtea a decis că este constituţională modificarea cuantumului prestaţiilor sociale, care nu are ca efect suprimarea unor drepturi, nu afectează mijloacele de existenţă ale persoanelor şi nu le impune o povară excesivă şi disproporţionată în raport cu interesele legitime ale colectivităţii. Curtea a mai decis ca este neconstituţională stabilirea unui stagiu de cotizare de 35 de ani pentru femei, acesta nefiind corelat cu vârsta generală de pensionare de 57 ani şi, prin urmare, disproporţionat.

- Pe lângă criza economică, Republica Moldova s-a confruntat în 2011 şi cu o profundă criză politică. Care au fost cele mai importante soluţii date de Curte în acest sens?

- Este adevărat, criza politică generată de incapacitatea partidelor parlamentare de a alege preşedintele Republicii Moldova, a marcat jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Interpretarea aleatorie de către actorii politici a normelor constituţionale, precum şi încercările de a găsi soluţii juridice pentru probleme politice, au generat o serie de sesizări legate de alegerea şefului statului. Curtea a stabilit că ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului de a stabili termenul de alegere a şefului statului în cazul instituirii interimatului succesiv al funcţiei de Preşedinte. Curtea a mai stabilit că şeful statului este obligat să dizolve Parlamentul ori de câte ori nu este ales preşedintele Republicii Moldova, în condiţiile prevăzute de Constituţie. Curtea a mai decis că Parlamentul nu poate institui prin lege organică o altă majoritate decât 3/5 pentru alegerea preşedintelui Republicii Moldova în cazul dizolvării multiple a Parlamentului cauzată de eşuarea alegerii preşedintelui.

- Pe lângă incapacitatea de a alege preşedintele, am urmărit în 2011 mai multe conflicte dintre autorităţi. Care a fost rolul Curţii în soluţionarea acestora?

- Conflictele dintre autorităţi apar în toată lumea şi nu au neapărat o conotaţie negativă. Aceste conflicte, reprezintă un element indispensabil al unui regim democratic de guvernare, iar Curtea Constituţională este instituţia care are menirea de a soluţiona aceste conflicte.

În 2011, am soluţionat o serie de sesizări care aveau ca scop clarificarea competenţelor diferitelor autorităţi, întinderii acestora şi modului de funcţionare a instituţiilor reglementate de Constituţie. Curtea a stabilit care este procedura de angajare a răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, ca modalitate simplificată de legiferare. Curtea a stabilit că este neconstituţională angajarea răspunderii Guvernului în timpul vacanţei parlamentare, fără prezenţa exponentului puterii executive în şedinţa plenară a Parlamentului, determinând imposibilitatea depunerii oricărei moţiuni de cenzură şi, implicit, a oricărei dezbateri politice privind menţinerea sau retragerea încrederii acordate Guvernului la învestitură.

Curtea s-a expus şi în privinţa numirii în funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie, stabilind că termenul în interiorul căruia Parlamentul urmează să se pronunţe în acest sens după prezentarea propunerii respective de către Consiliul Superior al Magistraturii este cel fixat prin lege (30 de zile), fiind unul restrictiv, astfel încât Parlamentul are obligaţia constituţională să-l respecte, iar încălcarea acestui termen reprezintă o obstrucţionare a funcţionalităţii puterii judecătoreşti de către puterea legislativă.

În acelaşi context, Curtea a verificat constituţionalitatea delegării de către Parlament a unor împuterniciri Ministerului Finanţelor, stabilind că aceasta nu încalcă principiul separaţiei şi colaborării puterilor în stat.
O hotărâre interesantă a Curţii ţine de verificarea constituţionalităţii instituirii prezidiului Guvernului. În acest sens, Curtea a decis că formarea Prezidiului, nu poate fi calificată ca determinând, în sine, neconstituţionalitatea acestuia, deoarece într-o guvernare de coaliţie, în condiţiile pluralismului politic şi pluripartidismului, este necesară o cooperare permanentă, manifestată prin diverse forme şi activităţi, între exponenţii diferitelor componente ale acesteia ce „îşi temperează” reciproc tendinţele de dominare.

- Tot în 2011 activitatea Curţii a fost supusă unor reforme interne…

- În 2011, noi am reformat atât sistemul de deliberare, adoptare şi pronunţare a hotărârilor Curţii, cât şi modalitatea de întocmire, expunere şi redactare a hotărârilor Curţii Constituţionale. Am decis să recurgem la reforme interne, deoarece am considerat că între dreptul nostru intern şi cel internaţional nu trebuie să existe un zid. În acest sens, Curtea Constituţională în hotărârile pronunţate în anul 2011 a preluat mai multe elemente din procedura Curţii de la Strasbourg. Noi ne-am bazat pe jurisprudenţa CEDO în majoritatea hotărârilor adoptate. Scopul acestor reforme este de a face hotărârile CEDO parte a sistemului naţional de drept şi de a asigura o convergenţă între practica Curţii Constituţionale şi practica Curţii Europene.

- Cum au fost executate actele Curţii Constituţionale în anul 2011?

- Reacţia autorităţilor la hotărârile Curţii Constituţionale reprezintă un indice de maturitate a statului de drept. Din motive inexplicabile, autorităţile statului (Guvernul şi Parlamentul), nu au executat hotărârile şi adresele Curţii Constituţionale pentru anul 2011.

Actele Curţii Constituţionale sunt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice. Preşedintele Republicii Moldova, Parlamentul şi Guvernul sunt obligaţi să modifice, să completeze sau să abroge actul sau unele părţi ale acestuia declarate neconstituţionale, iar, după caz, să emită sau să adopte un act nou în termen de 2 şi, respectiv, 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Constituţionale. Din datele prezentate Curţii rezultă că în 2011 a fost executată doar o singură hotărâre a Curţii Constituţionale.

Dacă la examinarea cauzei Curtea Constituţională a constatat existenţa unor lacune în legislaţie, ea atrage atenţia organelor respective, printr-o adresă, asupra necesităţii lichidării acestor lacune. Adresa urmează să fie examinată de autoritatea vizată care, în termen de cel mult 3 luni, urmează să informeze Curtea Constituţională despre rezultatele examinării. În anul 2011 au fost expediate 9 astfel de adrese. Nici una din aceste adrese nu a fost executată.

- Din cele spuse până acum trebuie să înţelegem că în 2011 Curtea Constituţională a avut o activitate fructuoasă? Dar există şi voci care v-au criticat…

- Orice Curte există prin hotărârile pe care le pronunţă. În 2011 noi am avut hotărâri foarte bune. Pot să vă spun că până la acest moment nu am întâlnit nici o analiză critică, imparţială şi argumentată a vreunei hotărâri pronunţate de Curtea Constituţională în anul 2011. Este firesc că hotărârile Curţii Constituţionale nu convin tuturor actorilor politici. În acest sens, am să-l citez pe dl judecător Victor Puşcaş: „Într-un proces întotdeauna sunt implicate două părţi, însă câştigă doar una din ele. Două adevăruri nu pot exista. Prin urmare, o parte este mulţumită, cealaltă – nu”. În ceea ce priveşte atacurile la persoană împotriva judecătorilor Curţii Constituţionale, pot să vă spun doar atât: Curtea Constituţională este un organ colegial, ceea ce înseamnă că toate hotărârile acesteia sunt adoptate nu de un judecător sau altul, ci reprezintă decizia comună a tuturor judecătorilor Curţii.

Dacă ar fi să analizăm faptele, vom vedea că o bună parte din criticii Curţii nu ar trebui să fie nemulţumiţi. Opoziţia parlamentară a avut câştig de cauză în mai bine de jumătate din sesizările depuse. Criticilor Curţii Constituţionale, am să încerc să le răspund citând-o pe ex-Preşedinta Curţii Constituţionale Federale din Germania, dna Jutta Limbach: „Curtea Constituţională are sarcina dificilă de a fi mereu pe muchie de cuţit între drept şi politică. Dreptul şi politica nu rareori se intersectează şi, în astfel de situaţii, o curte constituţională trebuie să aibă, în procesul examinării, drept unitate de măsură Constituţia”.

- Ce vă propuneţi pentru anul de activitate 2012?

- Obiectivul nostru rămâne a fi acelaşi: prin coerenţa şi calitatea hotărârilor adoptate de Curtea Constituţională să asigurăm suportul necesar pentru dezvoltarea democraţiei, pluralismului politic şi supremaţiei Constituţiei în ţara noastră.

Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo